Ce este un câine ghid? Câinele ghid și persoana nevăzătoare formează o echipă. Câinele ghid a fost antrenat special pentru a sprijini capacitatea de a se deplasa în spațiu a unei persoane nevăzătoare. Câinii ghid sunt dresați să ghideze, să execute comenzi, să nu le fie distrasă atenția şi să nu ia în considerare o comandă, dacă aceasta pune echipa în pericol. Persoana este responsabilă să dirijeze câinele pe baza unei hărţi mentale, el fiind conducătorul echipei, care oferă grijă şi laudă. Prin munca în echipă şi tovărăşie, ei împărtăşesc o legătură de dragoste şi încredere reciprocă. Această relație presupune mult mai multe pentru câine, nu doar mobilitate. Există diferențe substanțiale între câinele ghid și câinele de companie, parteneriatul cu un câine ghid însemând mult mai mult. Câinii ghid primesc semnale şi comenzi de la partenerii lor umani. Câinele va învăţa, prin repetare, direcţia traseului persoanei nevăzătoare, însă chiar și așa, persoana nevăzătoare este cea care trebuie să ştie unde se află de fiecare dată.
Durata dresajului unui câine ghid durează aproximativ 2 ani, timp în care acesta este învățat cu scări, autobuze, pasaje, alți câini, pisici, diverse medii în care urmează să-și petreacă viața. Dresajul extensiv garantează că echipa este compatibilă în toate sensurile, de la stilurile de comunicare la personalităţi. Câinii ghid sunt dresaţi şi pentru „neascultarea inteligentă”, dacă li se dă o comandă primejdioasă, ei sunt învăţaţi să nu o urmeze (de exemplu: să refuze să coboare pe şosea dacă sunt autovehicule angajate în trafic). Câinii ghid sunt dresaţi să aibă maniere impecabile (atunci când trebuie să viziteze locuri publice, precum restaurante, magazine alimentare şi mijloace de transport în comun); sunt capabili să evite elementele care distrag atenţia. În afară de asta, toţi câinii ghid dau dovadă de dorinţa de a se face plăcuţi şi de plăcerea de a lucra.
Unele din deprinderile pe care câinele ghid le învaţă:
• ghidarea unei persoane de la punctul A la punctul B
• oprirea în faţa tuturor modificărilor de nivel, inclusiv a bordurilor şi a scărilor
• oprirea înaintea obstacolelor de la înălţimea capului, precum ramurile de copaci
• evitarea obstacolelor din calea lor
• prevenirea accidentelor/ salvarea vieții unui nevăzător
„Paul, unul dintre beneficiarii noștri a fost lăsat greșit de către un taximetrist. Se deplasează câțiva metri, când câinele se oprește brusc și nu mai vrea să înainteze. Insistă, dar nimic. Se pune culcat în fața picioarelor lui, când vede că vrea să înainteze, astfel blocându-i accesul. Apare din spate o doamna, care-i spune „Scuzați, dar nu puteți înainta pentru că în fața dumneavoastră este o groapă escavată.” Astfel, Paul a reușit să scape nevătămat, cu ajutorul lui Phantom.”
Ce este un câine de terapie? Ca şi câinele ghid, câinele de terapie este un câine utilitar ce diferă de animalele de companie. Nu este îndeajuns ca patrupedul dumneavoastră să iubească piticii sau să fie cuminte! Acesta trebuie să îndeplinească nişte condiţii şi criterii de bază. Viaţa lui este cu totul deosebită! În primul rând, important de menţionat este faptul că un câine de terapie nu acţionează individual, ci doar împreună cu conductorul canin (care poate fi terapeutul, asta numai dacă are cunoştiinţe în domeniul dresajului canin, sau handler-ul). Ambii trebuie să cunoască toate semnalele transmise de câine şi să ştie să acţioneze în consecinţă. Între cei doi se stabileşte un adevărat parteneriat de muncă şi de viaţă. Degeaba avem un câine bun, dacă nu avem un om priceput în domeniu, precum preşedintele asociaţiei. Relația dintre patruped și om este una de colegialitate, însoţită de prietenie, de dragoste, de încredere, de motivare reciprocă şi de împlinire sufletească reciprocă. De aceea, cele mai bune echipe sunt cele în care câinele a fost crescut şi pregătit cu toată răbdarea şi dragostea de cel cu care va lucra.
Selecţia iniţială a puiului de câine. Această legătură începe încă de când câinele intră în viaţa colegului şi prietenului său. încă din primele zile, începe formarea lui şi se începe sudarea relaţiei – crearea legăturii dintre dresor şi patruped. Această legătură nu poate fi artificială, ci trebuie să fie una sinceră. De aceea, este foarte important ca atunci când conductorul canin îşi alege viitorul prieten şi coleg, să ţină cont atât de caracteristicile de rasă – atunci când alege din rasele de câini, de trăsăturile individuale ale puiului de câine, atunci când îl alege pe unul anume dintre ceilalţi pui, dar şi de intuiţia lui personală, de atracţie naturală şi spontană dintre cei doi. Este foarte importantă această compatibilitate la nivel sufletesc, pentru că un câine de terapie nu trebuie să înveţe doar disciplină canină, ci trebuie să primească şi să ofere dragoste, căci asta va face în procesul de terapie, mai mult decât să aducă mingea sau să execute comenzi. Câinele de terapie, din acest punct de vedere, este diferit de alţi câini utilitari. Multă lume ne întreabă:
Ce ştie să facă acest câine? Răspunsul nostru este mereu acelaşi: câteva trucuri, comenzi, dar cel mai important, să fie EL. Ceea ce face un câine de terapie în şedinţa de Terapie Asistată de Animale, este în mare parte învăţatat, dar şi înnăscut. În selecţia iniţială, puiul de câine este testat. Sunt anumite teste pe care le putem face, pentru a vedea cât de sociabil este, cât de temător sau din contră, cât de bătăios este. Aleargă după minge, se joacă împreună cu noi şi ceilalţi câini, reacţionează la sunete, la mâncare, la mirosuri interesante, etc. Instructorii canini cunosc aceste criterii de selecţie şi ţin cont de ele atunci când aleg puiul. In linii mari, putem spune că se alege un pui echilibrat, care să nu fie nici în extrema unui temperament foarte liniştit, dar nici în extrema unuia foarte energic. Echilibrat va fi cuvântul care îl va descrie cel mai bine toată viaţa pe viitorul patruped de terapie.
Pregătirea câinelui de terapie asistată de animale. Am trecut de selecţia iniţială, cea pe care o facem când câinele este pui. Acum avem de lucrat cu el cam doi ani, până vom avea un câine de terapie, în adevaratul sens al cuvântului. Doi ani de zile de pregătire continuă, de investiţie materială şi afectivă, de răbdare, de rezultate bune şi împliniri, dar şi de frustrări, de piedici, de obstacole, de provocări. De aceea, a pregăti un patruped de terapie, pentru ca mai apoi sa lucrezi cu el nu este un job, ci un mod de viaţă. Doar cei cu adevărat pasionaţi pot ajunge să fie bucuroşi colegi ai unui câine TAA, extrem de bun. După ce câinele ajunge la un anumit nivel, menţinerea şi pregătirea lui va dura toată viaţa, pentru că mereu ne vom lovi de situaţii noi, de cerinţe noi, de locuri şi de oameni noi.
Ce se întâmplă şi care este rezultatul după atâtea ore de muncă? Un câine complex. Un câine care, deşi este în control permanent, poate prelua iniţiativa atunci când este lăsat. Un câine activ, atunci când trebuie, şi liniştit, atunci când situaţia o cere.
Efectele sociale de care se va bucura stăpânul unui câine ghid. Prin prezența acestor patrupezi, se stabilesc multe relații sociale, tocmai datorită afecțiunii umane pentru animale. Adeseori, se formează prietenii bine sudate între stăpânul unui câine ghid și o oarecare persoană, care întreabă „Ce câine frumos, am voie sa-l ating?” Nevăzătorul capată încredere în sine, dobândește o independență sporită, atât de necesară, dar care pentru cei fară o dizabilitate nu înseamnă mare lucru, în mod obișnuit. Satisfacția la nivel personal, când poate să meargă singur/ă la cumparături, şcoală, facultate, farmacie, sală de sport, în orice loc public.
Caracteristicile câinelui ghid şi a câinelui de terapie asistată de animale
• sunt aceeaşi rasă (labrador retriever, golden retriever şi foarte rar ciobănesc german);
• dresajul lor începe de la 3 luni de viaţă;
• selecţia este la fel.
• adoră interacţiunea cu oamenii, de toate vârstele şi cu toate tipurile de temperament;
• are un nivel de pregătire şi de disciplină canină ridicat;
• execută tot felul de trucuri şi comenzile din disciplina canină la un nivel ridicat;
• poate participa la tot felul de activităţi: şedinţe individuale TAA, vizite în şcoli, în spitale, în cămine de bătrâni, de copii.
• poate fi înconjurat de multă lume şi lucrează la fel de bine ca atunci când are lângă el doar un singur pacient, sau în cazul câinilor ghid, stăpânul său şi încă unul sau doi oameni nevăzători pe care îi conduce împreună;
• este în control permanent chiar şi atunci când preia iniţiativa;
• este motivat pe o gamă largă de tipuri de recompense: recompensa alimentară, recompensare prin joacă, recompensare prin contact fizic şi recompensare verbală;
• se încarcă din ceea ce face, îi face plăcere să participe la şedinţele TAA si manifestă bucurie atunci când anticipează că urmează o şedinţă sau un traseu nou parcurs împreună cu persoana nevăzătoare (după caz);
• are un nivel de agresivitate redus la zero;
• are o mare rezistenţă la frustrare şi la tot felul de stimuli, care pentru alti câini pot fi o sursă de stres, cum ar fi: ţipetele sau mişcările bruşte şi haotice ale copiilor. Chiar dacă ajunge la un moment să fie stresat, pe cât de greu se încarcă de stres, pe atât de repede se descarcă, e de ajuns o joacă zdravănă şi a uitat tot;
• leagă repede prietenii cu persoane diferite şi le ţine minte până la revederile următoare.
• acceptă alţi câini în preajmă lor şi pot lucra în grup