Povești

Laura are 18 ani și se pregătește să fie psihopedagog pentru că iubește copiii și ei pe ea. Fiind singura nevăzătoare din grupa ei, se simte specială, acel gen de „special” pe care s-a săturat să îl audă. Și-ar dori foarte mult să fie văzută de colegi ca „fata aia mișto care are un câine labrador” și nu ca “fata aia oarbă”.

Citește mai mult

Ada este din Vaslui și s-a născut nevăzătoare. Până la 14 ani, a depins de părinți pentru a se deplasa, dar, ca orice adolescent, visa la momentul în care va fi pe picioarele ei. Ada a fost mereu ambițioasă, curioasă și motivată, iar cu sprijinul părinților a ajuns la Cluj, unde a fost acceptată la liceul de nevăzători.

Citește mai mult

Paul Bogorin s-a născut în Sibiu și, din cauza unei greșeli medicale, și-a pierdut vederea la câteva săptămâni. A trecut prin momente în care și-a pierdut încrederea în oameni, s-a lovit de indiferența oamenilor în cel mai bun caz și abuzul lor în cel mai rău caz. Dar, ca mulți alți tineri ca el, nu i-a permis dizabilității să și dicteze parcursul vieții. Și-a transformat pasiunea în carieră, lucrând ca freelancer în radio, producție audio și sound design.

Citește mai mult

Oana este cea mai recentă beneficiară a misiunii Angel Dog. Oana are 19 ani, este studentă în anul I la IT în Cluj și se autointitulează, zâmbind, „a nerd”. Este un om extraordinar, care merită să i se întâmple lucruri frumoase și care are înainte o viață întreagă în care să descopere, să experimenteze, să cunoască și să crească. Datorită lui Arty călătoria ei va fi nu doar mai ușoară, ci și mai frumoasă.

Citește mai mult

Petrică, beneficiarul nostru din Pașcani, suferă de optimism incurabil. Povestea lui poartă un nume: Maya. Alături de ea a depășit o depresie cruntă care l-a ținut în casă ani de zile, a făcut școala post-liceală la Cluj, se deplasează zilnic prin oraș indiferent de vreme, ajută bătrânii din Pașcani, călătorește 16 ore cu trenul până la Arad și răspândește cauza Angel Dog.

Citește mai mult

Este un tânăr plin de viață, curios din fire și ambițios. Cel mai bine se simte printre oameni, de la care învață în permanență. Are prieteni și nevăzători și tipici. A învățat singur să cânte la chitară și la tobe. Spune că poate pentru că nu vede, aude și simte muzica mai intens.   Deocamdată locuiește la internatul școlii de masaj, unde este student în anul II.   Ricardo vrea sa fie complet independent, drept pentru care economisește fiecare bănuț pentru a-și găsi un apartament doar al lui. Pe care, speră el, să îl împartă cu un câine-ghid.

În așteptare